Definiție: NUTRIȚIE – totalitatea proceselor fiziologice voluntare prîn care se procură hrana necesară pentru a asigura creșterea, activitatea și supraviețuirea organismului. Nutriția presupune și procese involuntare.

Definiție: DIETETICĂ – specialitatea medicală care studiază principiile de preparare și de conservare a alimentelor, precum și elaborarea de planuri de alimentație în scopul menținerii sănătății sau tratării unor afecțiuni.

Așa cum știm, problemele de sănătate ale omenilor devin pe zi ce trece tot mai îngrijorătoare. Bolile cronice degenerative (boli cardiovasculare, cancer, obezitate, boli neuropsihice, boli autoimune, etc) copleșesc atât societatea cît și sistemul medical. În patogeneza acestor boli, nutriția are un rol hotărâtor. De aceea, o alimentație corespunzătoare ne poate salva viața iar o dietă adecvată este cel mai benefic instrument împotriva suferinței și a bolilor.

Programele de nutriție se recomandă a fi personalizate în funcție de vârstă, sex, grupa sanguină, statusul funcțional al organismului, precum și anumite afecțiuni sau disfuncționalități ale diferitelor sisteme sau organe.

Termeni Medicali Folosiți În Nutriție și Dietetică

A    B    C    D    E    F    G    H    I    L   M    N    O    P    R    S    T    U    V    X    Z

A

Acid – substanță chimică cu gust acru și miros înțepător.
Acid gras – acid organic, principal constituient al lipidelor și care, īmpreună cu glucidele, constituie sursa de energie a organismului.
Acupunctură – tratament medical prin īnțepături īn diferite puncte ale corpului.
Aditiv alimentar – substanță chimică adăugată intenționat īn alimente pentru a modifica gustul, culoarea, textura, procesarea, conservarea, etc.
Adipsie – lipsă de sete.
Adrenalină – hormon al glandei medulosuprarenale, apare īn cazuri de stres. Are efecte intense asupra circulației sanguine, mușchilor și metabolismului glucidic.
Aerofagie – īnghițirea unei mari cantități de aer.
Aerofobie – teamă patologică de aer.
Aeroterapie – tratament al unor boli prin cura de aer.
Albumină – substanța proteică complexă din materia vie.
Alcoolemie – prezența alcoolului īn sānge.
Alergie – reacție modificată a unui organism față de un agent microbian, chimic, etc.
Alopatie – tratament medical bazat pe mijloace contrare naturii bolii.
Aliment functional – aliment ce contine, īn mod natural sau artificial, componente cu beneficii asupra sanatatii, suplimentar fata de aportul obisnuit īn nutrienti.
Alimentatie – proces voluntar , constient, prin care organismul primeste aport de alimente.
Alimentatie sanatoasa – alimentatia ce corepunde nevoilor organismului pentru o buna functionare/stare de sanatate.
Alterare – modificarea structurala a unui aliment sub actiunea mediului īnconjurator si care astfel īti pierde valorile nutritive si chiar devine toxic.
Amidon – compus organic reprezentānd forma de stocare a hidrocarburilor īn majoritatea plantelor si un constituent major al dietei; este folosit īn industria alimentara ca agent de īngrosare (sau gelifiere), de retinere a umiditatii, de legare si ca stabilizator.
Anabolism – ansamblul proceselor de metabolism intermediar care conduc la sinteza metabolitilor si componentelor structurale celulare.
Anemie – stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule rosii din sānge.
Anevrism – dilatare a peretelui unui vas sangvin.
Anorexie – lipsa poftei de mancare.
Anrobare – (despre alimente) acoperire cu un strat protector; īnglobare.
Antialergic – care previne sau suprima o reactie alergica.
Antibiotic – substanta organica cu efect bacteriostatic.
Antigen – substanta care determina formarea de anticorpi.
Antiseptic – substanta care combate infectiile microbiene.
Antiaterogen – substanta care previne sau diminueaza procesul de ateroscleroza.
Anticancerigen – substanta care are efecte de protectie īmpotriva cancerului; exemplu de substante cu proprietati anticancerigene: antioxidantii naturali.
Antioxidant – substanta ce previne sau diminueaza procesele de oxidare caracteristice organismului.
Apetit – dorinta sau tendinta naturala de a satisface o nevoie fizica sau mentala, termen folosit in special pentru dorinta de a manca.
Apiterapie – tratament cu produse agricole.
Aritmie – tulburare a ritmului normal al inimii.
Artera – vas sangvin care duce sāngele de la inima la organe si tesuturi.
Arteriografie – radiografie a arterelor.
Arterioscleroza – īngrosare si sclerozare a peretilor arterelor.
Arterita – inflamatie a unei artere.
Artrita – inflamatie a unei articulatii.
Artritism – stare de boala cauzata de o īncetinire a proceselor de nutritie.
Artrografie – radiografie a unei articulatii.
Artroza – afectiune cronica degenerativa a articulatiilor.
Astenie – stare de slabiciune si oboseala.
Astma – boala cauzata de greutatea īn respiratie.
Aterogen – care promoveaza ateroscleroza; termenul se utilizeaza īn principal īn raport cu grasimile saturate, grasimile trans si colesterolul alimentar.
Ateroscleroza – boala metabolica caracterizata prin īngrosarea peretilor arterelor, cu consecinte cardiovasculare (angina pectorala, infarct miocardic, arteriopatie cronica obltieranta, accident vascular cerebral, etc.).
Ateroscleroza – depunere de grasimi pe peretele intern al arterelor.
Atonie – diminuare a elasticitatii tesuturilor.
Atrium – compartiment superior al inimii.
Atrofie – regresiune morfoligica ori functionala a unui tesut sau organ.
Avitaminoza – boala provocata de lipsa vitaminelor din alimentatie.
Axon – prelungire a celulei nervoase.

B

Bacteriologie – studiul bacteriilor.
Bacteriostatic – (antibiotic) care īmpiedica dezvoltarea bacteriilor.
Balneologie – studiul actiunii curative a apelor minerale sau termale si a namolurilor.
Balneoterapie – tratament cu ape minerale sau termale si namoluri.
Benign – (despre boli) usor vindecabil.
Biceps – muschi īntre umar si cot.
Bio (produs) – produs rezultat dintr-o agricultura/tehnologie ce nu utilizeaza substante chimice sau manipulari genetice; familie de termeni: produse bio, produse eco, produse organice.
Biopsie – examen histologic al unei portiuni dintr-un tesut viu.
Bioritm – desfasurarea ritmica a activitatilor vitale.
Biotic – referitor la activitatea vitala.
Blefarita – inflamatie a pleoapelor.
Boli de nutritie / boli metabolice – boli īn a caror aparitie metabolismul sī nutritia joaca un rol esential. Exemple: obezitate, diabet zaharat, dislipidemii.
BMI – prescurtare pentru Body Mass Index (engl). Este echivalent cu indicele de masa corporala (IMC).
Bromatologie – studiul unor substante chimice, considerate din punctul de vedere al caracteristicilor lor īn calitate de alimente.
Bronhie – ramificatie a traheii.
Bronhopatie – afectiune a bronhiilor.
Bronhoscopie – examinare vituala a bronhiilor.
Bronsita – inflamatie a bronhiilor.
Bulimie – senzatie de foame exagerata, patologica, persistand deseori chiar si dupa ingestia masiva de alimente. Sinonim hiperorexie.

C

Calcifia – (despre tesuturi) a se īntari prin depunere de saruri de calciu.
Calcul – piatra la rinichi.
Calorie – unitate de masura a energiei. Sinonim pentru Calorie: kilocalorie (=1000 calorii). Prescurtare: kcal. Sursele de energie (calorii) din alimentatie sunt glucidele, proteinele, lipidele si alcoolul. Conversie: 1 kcal = 4,18 kJ (kilojouli).
Calorii goale – termen popular pentru energia furnizata de produse cu densitate nutritiva mica. Exemplu de produse cu “calorii goale”: sucurile cu zahar de tip cola.
Calorii negative – termen popular impropriu, referitor la alimente carora li se atribuie rolul de a ameliora procese precum asimilarea grasimilor. Īn realitate nu exista calorii negative. Exemple de alimente cu “calorii negative”: fructe, legume, condimente.
Cancer – tumoare maligna, formata prin īnmultirea dezordonata a unui tesut organic.
Cancerigen – care produce cancer; oncogen.
Cangrena – putrezire a tesuturilor.
Cantitatea Zilnica Estimata (CZE) – sau Guideline Daily Amounts (engl – GDA), dupa cum spune si numele, este cantitatea estimata, in procente, de calorii, grasimi, glucide, proteine, sare, etc. din necesarul unei persoane pentru o zi, prezente intr-o anumita cantitate de aliment.
Carbohidrati – sunt clasificati ca fiind simpli (zaharuri simple sau glucide rafinate) si carbohidrati complecsi. Cele doua tipuri de carbohidrati afecteaza in mod diferit nivelul de zahar din sange (glicemia) si au, de asemenea, impact diferit atat asupra senzatiei de foame (prin declansarea rapida sau lenta a secretiei de insulina din pancreas), cat si a producerii si stocarii energiei in corp.
Cardiografie – īnregistrare a batailor inimii.
Cardiologie – studiul inimii si al afectiunilor ei.
Cardiopatie – boala de inima.
Catalepsie – īntepenire brusca a muschilor si īncetarea unor functii cerebrale.
Chil – lichid din intestinul subtire, rezultat al digestiei.
Chim – amestec rezultat din digerarea partiala a alimentelor din stomac.
Chirurgie – tratare a bolilor prin operatii.
Chist – tumoare benigna.
Citobiologie – biologie celulara.
Citoplasma – substanta fundamentala vie a celulei.
Citostatic – (substanta) care īmpiedica īnmultirea celulelor.
Colagen – proteina complexa din piele, cartilaje etc.
Colecistita – inflamatie a veziculei biliare.
Colesterol – grasime de origine animala cu multiple roluri: structurale, functionale (sinteza de hormoni steroizi, acizi biliari) etc. Excesul fractiunii LDL-colesterol si valoarea scazuta a fractiunii HDL-colesterol īn sānge cresc riscul de boli cardiovasculare.
Colica – durere abdominala puternica.
Colita – inflamatie a colonului.
Colon – portiune finala a intestinului gros.
Colorant – aditiv alimentar cu rol de colorare sau restaurare a culorii alimentului.
Coma – pierdere a cunostintei, cauzata de o hemoragie cerebrala, diabet etc.
Congestie – aflux anormal de sānge; inflamatie; hiperemie.
Conservant – aditiv alimentar natural sau sintetic ce protejeaza alimentul de deteriorarea prin actiunea microorganismelor.
Contaminant – substanta prezenta neintentionat īn alimente īn procesul fabricarii, ambalarii, transportului etc.
Cord – inima.
Cortex – scoarta (cerebrala).
Crioterapie – tratament cu ajutorul temperaturilor foarte joase.
Curbe de crestere – grafice utilizate īn pediatrie pentru evaluarea gradului de crestere si dezvoltare. Exemple: greuate pentru vārsta, īnaltime pt. vārsta etc. Interpretarea se face ca īncadrare īn raport cu percentilele.

D

Deglutitie – īnghitire.
Denutritie – stare patologica īn care necesarul energetic sau necesarul proteic al organismului nu este acoperit.
Densitate calorica – numarul de kcalorii per gram de aliment. Un aliment ce furnizeaza 400 kcal la 100 g de aliment are densitate calorica 4.
Densitate nutritiva – continut īn nutrienti per cantitate de aliment. Densitatea nutritiva difera de densitatea calorica. Poate fi vitamina C la 100 de grame, grame de fibre intr-un mar, parti pe milion de mercur in peste, etc.
Deontologie – totalitatea normelor care reglementeaza relatiile dintre medici si pacientii lor.
Depigmentatie – decolorare a pielii.
Dermatita – inflamatie a pielii.
Dermatologie – ramura a medicinei care se ocupa cu bolile pielii.
Derma – tesut fibros conjunctiv, strat mijlociu al pielii.
Diabet – boala caracterizata prin marirea cantitatii de zahar īn sānge si īn urina.
Diaforeza – transpiratie abundenta.
Diafragma – muschi īntre torace si abdomen.
Diagnostic – identificarea unei boli dupa simptome.
Dializa – metoda terapeutica de curatire a sāngelui īn cursul insuficientelor renale.
Dieta – program ce urmeaza pasi, reguli, restrictii alimentare, etc, īn general īn scopul scaderii īn greutate.
Dietetician – cadru medical care, la indicatia medicului, elaboreaza un program alimentar adaptat caracteristicilor persoanei (greutate, vārsta, boli, analize de laborator, obiective terapeutice, etc).
Digestie – proces fiziologic de transformare a alimentelor īn produsi asimilabili.
Dischilie – tulburare a etapelor secretiei salivare.
Disfagie – dificultate la īnghitit.
Dispnee – respiratie grea.
Distrofie – leziune organica datorata unei tulburari de nutritie.

E

E-uri – aditivi alimentari permisi īn Europa; numerotarea E-urilor corespunde categoriei de aditiv: E100-E180 = coloranti, E200-E285=conservanti, etc.
Eco, produs – vezi Bio (produs).
Ecografie – metoda de apreciere a diferitelor grade de densitati ale tesuturilor prin masurarea variatiilor in ecoul reflectat de vibratiile ultrasonore.
Eczema – boala de piele care provoaca eruptii si māncarime.
Edem – acumulare de lichid īn tesuturi.
Electrocardiograma – grafic reprezentānd curentii produsi de contractiile inimii.
Electroencefalograma – reprezentarea grafica a activitatii electrice a creierului.
Electroterapie – tratament medical cu ajutorul curentilor electrici.
Elongatie – īntinderea terapeutica a unui ligament sau nerv.
Embolie – astuparea unui vas sangvin cu un cheag de sānge.
Emfizem – umflatura produsa prin infiltrarea aerului īn tesuturi.
Endocrinologie – studiul glandelor endocrine.
Enterita – inflamatie a intestinului subtire.
Enterocolita – inflamatie a intestinului subtire si a colonului.
Entorsa – leziune a unei articulatii cauzata de īntinderea sau ruperea brusca a ligamentelor.
Enzima – compus organic de natura proteica, solubil, care provoaca sau accelereaza o reactie.
Epidemie – boala infectioasa care se extinde rapid.
Epiderma – strat superficial al pielii.
Epifiza – glanda endocrina care influenteaza dezvoltarea glandelor sexuale si procesele metabolice. Sau extremitate a unui os lung.
Epigastru – partea superioara a abdomenului.
Ergograf – aparat pentru īnregistrarea fortei musculare.
Ergoterapie – tratament al unor boli prin munca.
Eritem – roseata a pielii, īn unele boli.
Esofag – parte a tubului digestiv īntre faringe si stomac.
Excrescenta – umflatura, tumoare pe un organ.

F

Fagocit – celula care digera bacterii si alte corpuri straine patrunse īn organismi.
Falanga – fiecare dintre oasele care formeaza scheletul degetelori.
Febra – temperatura ridicata a corpuluii.
Febrifug – (medicament) care reduce febrai.
Femur – osul coapseii.
Ffenotip – manifestare vizibila a caracterelor ereditare īn anumite conditii de mediui.
Ferment – enzimai.
Fibre – componente alimentare nedigerabile, majoritatea din categoria glucidelor, de origine vegetala sau sintetica, cu proprietati benefice (digestive, metabolice etc.) conferite de structura chimica si reistenta la digestie. Exemple de fibre: celuloza, lignina, pectine, gume etc. Prezente ca atare sau sub forma de aditivi īn anumite alimente functionalei.
Fibrilatie – contractii fine si rapide ale unui grup de fibre muscularei.
Fibrom – tumoare benigna din tesut fibrosi.
Filogenie – originea si evolutia organismelor viii.
Fiziologie – studiul functiilor organismelor viii.
Fiziopatologie – studiul fiziologiei organismului īn timpul boliii.
Fizioterapie – tratament medical cu ajutorul agentilor fizici naturalii.
Fobie – teama patologicai.
Formula metropolitana – formula de calcul a greutatii ideale elaborata de Metropolitan Life Insurance: Greutate ideala (kg) = 50 + 0.75 x [Inaltime (cm) – 150)] + (Vārsta – 20)/4, (x 0.90, doar īn cazul femeilor)]. Ea se aplica la persoanele cu o constitutie obisnuita (nu se aplica la īnaltimi f. mari, de exemplu 1.90 m etc.)i.
Ftiziologie – studiul tuberculozei pulmonarei.
Functional – care asigura o anumita functie biologica: digestiva, metabolica, imuna etc. Vezi aliment functionali.
Furuncul – inflamatie subcutanata purulentai.
Fructoza – substanta (care se gaseste īn special īn fructele dulci si īn miere) care apartine clasei glucidelor; este diferita de glucoza, īn comparatie cu care are o putere de īndulcire mai marei.

G

Gamaglobulina – substanta proteica cu actiune antimicrobiana specifica, īn sāngele celor imuni.
Ganglion – umflatura pe traiectul unui vas limfatic sau al unui nerv.
Gastrita – inflamatie a mucoasei stomacului.
Gastroenterita – inflamatie a mucoasei stomacului si a celei intestinale.
Gastrologie – studiul stomacului.
Gastronomie – arta de a prepara māncaruri cu gust si valoare nutritiva superioara si de a estima valoarea acestora.
Gena – unitate functionala a unui cromozom care poarta caracterele ereditatii.
Genetica – studiul ereditatii.
Genotip – totalitatea genelor unui organism.
Geriatrie – studiul aspectelor medicale ale īmbatrānirii.
Gerontologie – studiul aspectelor sociale, biologice si medicale ale īmbatrānirii.
Glanda – organ care produce o anumita secretie.
Glaucom – crestere a tensiunii intraoculare si scaderea acuitatii vizuale.
Glicemie – valoarea glucozei sanguine; glicemie normala: 70-110 mg/dl.
Glicogen – substanta zaharoasa din muschi si ficat, rezerva de glucoza a organismului.
Globula – celula care intra īn compozitia sāngelui.
Globulina – proteina din plasma sangvina.
Glucide – componenta majora ale alimentatiei (macronutrient) alaturi de proteine si lipide; sinonim: carbohidrati, hidrati de carbon. Exemple: glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza.
Glucoza – substanta (care se gaseste īn special īn sucul fructelor dulci) care apartine clasei glucidelor, cu putere de īndulcire de numai 75% fata de fructoza.
Gluten – produs dens, vāscos, de natura proteica, obtinut din aluat nefermentat de faina de grāu dupa īndepartarea amidonului; prezent īn alimentatie, poate declansa o serie de simptome neplacute.
Glutenina – proteina din cereale, insolubila īn apa si cu valoare alimentara aproape completa.
Grad alcoolic – proportia de alcool, exprimata īn procente volumetrice, continut īn bauturile alcoolice.
Grafice de crestere – sinonim curbe de crestere.
Grasime – macroelement folosit de organism pentru necesitati energetice; exemple de alimente care con?in grasimi: ulei, grasime animala, brānza, nuci, seminte (sinonim: lipida).
Grasimi nesaturate – denumire pentru acele grasimi recomandate pentru consum (grasimi bune) si care pot fi: grasimi mononesaturate (prezente īn uleiul de masline, de cocos, de alune, avocado, masline si anumite nuci sau seminte) si grasimi polinesaturate (provin din porumb, floarea soarelui, soia, peste, anumite nuci sau seminte).
Grasimi saturate – tip de grasimi responsabile cu cresterea colesterolului LDL, asociat cu riscul producerii bolilor cardiovasculare (grasimi rele); provin din sursa animala si din uleiurile vegetale (margarina).
Grasimi uzate – deseuri rezultat din prajirea/prepararea alimentelor īn restaurante, fabrici de procesare a alimentelor sau īn bucatariile individuale si care pot fi periculoase pentru mediu.
Greutate ideala – greutate asociata cu o stare optima de sanatate. Calculul cu formula metropolitana (vezi) are la baza definirea greutatii ideale ca greutatea ce asigura cea mai mare speranta de viata.
Greutate normala – greutate corespunzatoare unui IMC īntre 18.5 si 24.9 kg/m2.
Gripa – boala infectocontagioasa provocata de virusuri care afecteaza caile respiratorii.
Gustare – māncare rece, īn cantitate mica, luata īnainte de o masa principala sau īntre mese.

H

Halucinatie – tulburare psihica constānd īn perceperea unor lucruri sau fenomene care nu exista īn realitate.
Halucinogen – substanta care produce halucinatii.
HDL-colesterol – componenta antiaterogena a colesterolului elative. HDL este prescurtarea pentru High Density Lipoprotein. Popular – colesterol bun.
Helioterapie – tratament prin expunere la soare.
Hematie – globula rosie.
Hematologie – studiul sāngelui.
Hemianestezie – pierdere a sensibilitatii pe jumatatea laterala a corpului.
Hemipareza – pareza a unei jumatati a corpului.
Hemiplegie – paralizie a unei jumatati laterale a corpului.
Hemofilie – predispozitie ereditara la hemoragii.
Hemoglobina – pigment al globulelor rosii din sānge.
Hemograma – analiza pentru stabilirea compozitiei sāngelui.
Hemoragie – scurgerea de sānge dintr-un vas sangvin.
Hemoterapie – tratament prin transfuzii de sānge.
Hepatita – inflamatie a ficatului.
Hidroterapie – utilizarea terapeutica a apei.
Hiperglicemie – crestere a cantitatii de glucoza īn sānge.
Hipersecretie – secretie excesiva a unei glande.
Hipertensiune – crestere a tensiunii arteriale.
Hipertrofie – dezvoltare exagerata (a unui organ).
Hipnoza – stare de somn provocata artificial prin sugestie.
Hipofiza – glanda endocrina la baza creierului.
Hipoglicemie – scadere a concentratiei glucozei īn sānge.
Hiposecretie – diminuare a secretiei unei glande.
Hipotensiune – micsorare a tensiunii arteriale.
Histochimie – studiul compozitiei chimice si al metabolismului celulelor si tesuturilor.
Homeopatie – terapeutica bazata pe administrarea de substante chimice īn doze foarte mici, obtinute prin dilutii succesive, ce produc afectiuni analoge bolii care se combate.
Hormon – secretie a glandelor care contribuie la dezvoltarea si functionarea normala a organismului.

I

Index glicemic (IG) – parametru ce masoara cresterea glicemiei ca raspuns la consumul unui aliment, comparativ cu glucoza. Exemple de IG: (reper glucoza: 100), paine alba: 70, cereale integrale:45, capsuni:25. Sinonim: indice
glicemic.
Indice de masa corporala – raport dintre greutate (kg) si patratul īnaltimii (m). Sinonim: indice Quetelet, indice de corpulenta. Prescurtare: IMC (rom), BMI (engl).
Igiena alimentara – ramura a igienei care studiaza valoarea nutritiva si biologica a alimentelor si normele utilizarii acestora īn functie de conditiile de viata, de vārsta, de clima etc.
Infuzie – solutie apoasa obtinuta dintr-o planta prin oparirea ei cu apa clocotita, īn scopul extragerii principiilor active pe care le contine.
Ingredient – substanta care intra īn componenta unui aliment pentru a-i conferi anumite calitati.
Intoleranta alimentara – reactie prin care organismul exprima o stare de adversitate fata de un aliment (exemplu: intoleran?a de lactoza).
Iatrichimie – parte a alchimiei care se ocupa cu aplicarea chimiei īn medicina.
Idiosincrasie – sensibilitate particulara fata de unele alimente, medicamente .
Ingestie – ingerare.
Igienist – medic specialist īn igiena.
Implant – organ, tesut, aparat implantat.
Imunologie – studiul fenomenelor imunitatii.
Imunopatie – boli rezultate prin alterarea mecanismelor imune.
Imunoterapie – tratament prin administrarea de seruri si vaccinuri specifice bolii respective.
Inanitie – epuizare fizica prin lipsa de nutritie.
Inconstient – totalitatea fenomenelor psihice nesupuse controlului constiintei.
Incubatie – perioada dintre contaminarea unui organism si aparitia primelor simptome ale unei boli.
Indigestie – tulburare a functiilor digestive.
Inductie – mecanism nervos prin care starea de excitatie sau de inhibitie dintr-un centru nervos determina aparitia starii opuse īntr-un alt centru nervos.
Infantilism – ramānere īn urma īn dezvoltare.
Ingestie – ingerare.
Internist – medic specialist īn boli interne.
Ipohondrie – teama exagerata si obsesiva de boli.
Iradiere – procedeu pentru distrugerea bacteriilor din fructe si legume, īnainte de a fi expuse la vānzare.
Ischemie – diminuare a circulatiei sāngelui īntr-o anumita regiune a corpului.
Isterie – boala nervoasa manifestata prin tulburari ale sensibilitatii, convulsii etc.
Intoleranta – imposibilitatea organismului de a suporta anumiti agenti, care nu sunt in mod obisnuit toxici.
Intoxicatie – modificari patologice organice sau functionale determinate de substante toxice.
Insomnie – imposibilitatea de a dormi; sin.: agripnie.
Insuficienta – stare de inferioritate fiziologica a unui organ sau glanda incapabila de a-si indeplini integral functiile.
Īndulcitor (artificial) – aditiv alimentar ce confera alimentului gust dulce. Categorii: īndulcitori calorigeni (aduc calorii, dar mai putin decāt zaharul), īndulcitori ne-calorigeni (aduc o cantitate neglijabila de calorii). Exemple: zaharina, acesulfam K, aspartame, ciclamat; sorbitol, manitol, xilitol.

L

Lactati – saruri ale acidului lactic, întrebuintate în industria alimentara sau în medicina.
Lactoferment – ferment extras din sucul gastric al rumegatoarelor, care încheaga cazeina din lapte.
Lactofiltru – dispozitiv folosit pentru determinarea impuritatilor din lapte.
Lactometru – instrument utilizat pentru determinarea puritatii laptelui.
Lacto vegetarianism – regim alimentar care exclude toate produsele de provenienta animala mai putin produsele lactate.
Lactoza – carbohidrat întâlnit în lapte; ofera organismului energie, stimuleaza digestia, încetineste dezvoltarea bacteriilor care produc putrefactie si are rol laxativ.
Lactaza – enzima care transforma lactoza în glucoza si galactoza.
Laparoscopie – examinare a cavitatii abdominale.
Laringe – partea superioara a traheii.
Laringita – inflamatie a laringelui.
Laringoscopie – examinare a laringelui.
LDL-colesterol – componenta aterogena a colesterolului sanguine. Prescurtare pentru Low Density Lipoprotin. Popular colesterol rau.
Leucemie – boala grava cauzata de înmultirea anormala a leucocitelor.
Leucocita – globula alba.
Lipaza – enzima care descompune lipidele.
Lipide – componenta majora a alimentatiei (macronutrient) alaturi de glucide si proteine. Sinonim: grasimi.
Lipotimie – lesin.
Lizina – aminoacid esential, care participa la metabolismul proteic si se gaseste în: peste, brânza de vaci, drojdie, lapte, carne slaba.
Logopedie – studiu pedagogic al posibilitatilor de înlaturare a tulburarilor în dezvoltarea vorbirii.

M

Macroelemente minerale – săruri minerale care se consumă în cantităti mai mari de 100 de miligrame pe zi (sodiu, clor, calciu, fosfor, potasiu, magneziu, sulf) și prezente în alimente ca alune, nuci, lapte, miere, somon, soia, sare, măsline, alge, carne, banane, orez, grâu, fructe de mare, frunze, ouă, etc. (vezi și microelemente).
Macronutrienți – componentele principale ale alimentelor, care în urma consumului furnizează energie și anume: glucidele (zaharurile), lipidele (grăsimile) și proteinele.
Maladie – boală.
Malformatie – viciu de conformație congenitală.
Maltoza – enzima care transformă maltoza în glucoză.
Mecanoterapie – tratament cu ajutorul unor mijloace mecanice.
Medicament – substanță pentru prevenirea sau vindecarea bolilor.
Medicație – tratament.
Medicina – studiul prevenirii și vindecării bolilor.
Metabolism – totalitatea proceselor nutritive de asimilație și dezasimilație care se produc în organismele vii.
Metabolit – substanță care ia parte la desfășurarea proceselor de metabolism.
Metionina – aminoacid esențial care are efecte favorabile asupra psihicului și se poate găsi în leguminoase, crucifere, usturoi, brânză de vaci.
Micoza – boală provocată de ciuperci.
Microb – microorganism unicelular.
Microbiologie – studiul microorganismelor.
Micronutrienți – categorie în care intră vitaminele și mineralele. Aceștia nu au valoare energetică și sunt necesari organismului într-o cantitate mică. Substanțe vegetale secundare (carotinoide, flavonoide), acizi grași esențiali (ulei de pește) și aminoacizii.
Microradiografie – radiografie pe un microfilm.
Migrena – sindrom caracterizat prin crize paroxistice de cefalee, cu localizare sau predominantă hemicraniană, însoțite de tulburari digestive (grețuri, vomismente), vasomotorii (paloare sau roșeață) și uneori de tulburări senzoriale.
Miocard – mușchiul inimii.
Miogen – proteina din țesutul muscular.
Miopie – imposibilitatea de a distinge clar obiectele depărtate.
Mâncare naturală – aliment care a fost procesat foarte puțin sau deloc (vezi și mâncare procesată, mâncare organică).
Mâncare organică – mâncare naturală la ale cărei componente nu s-au folosit îngrășăminte chimice sau s-au utilizat în cantitate foarte mică.
Mâncare procesată – mâncare a cărei structură a fost modificată prin acțiune chimică sau mecanică; exemple: pâine, lapte degresat, conserve de carne, ciocolată, chipsuri, etc. (vezi si mâncare naturală).
Monoplegie – paralizie a unui singur membru.
Morbiditate – (stare de) boală.
Musculatură – totalitatea mușchilor corpului.
Muzicoterapie – tratament medical prin audiții muzicale.

N

Nanism – creștere insuficientă în înaltime.
Natur – neprelucrat, crud, simplu, fără adaosuri; vezi: cartofi natur, legume natur, omletă natur, șnitel natur.
Necroza – mortificare a celulelor și țesuturilor.
Nefrită – inflamație a rinichilor.
Nerv – formație anatomică cu aspect fibros, care leagă sistemul nervos central cu restul organismului.
Nervație – dispunere a nervilor.
Neurastenie – nevroză astenică.
Neurochirurgie – chirurgie a sistemului nervos.
Neurofiziologie – fiziologie a sistemului nervos.
Neurologie – studiul sistemului nervos.
Neuron – celulă nervoasă.
Neuroplegie – scădere a tonusului sistemului nervos.
Nevralgie – durere pe traiectul unui nerv.
Nevrita – inflație a unui nerv.
Nevroza – boală manifestată prin tulburări psihice.
Nosologie – studiul bolilor.
Numar E – coduri folosite în UE pentru aditivii alimentari.
Nutri(m)ent – component al alimentelor necesar organismului și care poate fi: furnizor de energie (macronutrient), fie alte substanțe necesare organismului: vitamine, săruri minerale (micronutrient sau oligoelement).
Nutriționist – personal medical ce tratează boli de nutriție și metabolism (obezitate, diabet zaharat, dislipidemie, etc.) (vezi și dietetician).

O

Odontologie – studiul bolilor dinților.
Oftalmologie – studiul fiziologiei și patologiei ochiului.
Oligofrenie – dezvoltare insuficientă a facultăților psihice.
Oligoelemente – săruri minerale care se consumă în cantități mai mici de 100 de miligrame pe zi (fier, iod, cupru, seleniu, zinc) și prezente în alimente ca: germenii de grâu, tărâțe, orez, usturoi, măr, spanac, banane, ficat, dovleac, struguri, ceai, fructe de mare, sare, pește, alge, scoici, ficat, piersici, ghimbir, broccoli, roșii, ridichii, nuci, uleiuri, ouă, etc. (sinonim: micronutrienți, microelemente, vezi și macroelemente naturale).
Omnivor – regim alimentar care conține atât elemente animale, cât și vegetale.
Ontologie – teoria existentei.
Operatoriu – chirurgical.
Oreion – boală virală acută, contagioasă, sistemică, ce determină de obicei mărirea dureroasă a glandelor producătoare de salivă (glandele salivare), cel mai frecvent a parotidelor.
Ortopedie – chirurgie a deformațiilor osoase.
Organoleptic – referitor la percepția prin organele de simț; exemple: gustul, aspectul și textura alimentelor sunt proprietăți organoleptice.
Oseina – proteina din oase.
Osteoartrita – inflamație a unui os și a articulației sale.
Osteologie – studiul oaselor.
Osteopatie – boală a oaselor.
Otită – infecție la nivelul urechii, cauzată de bacterii, care provoacă dureri și disconfort.
Oxigenoterapie – tratament prin inhalații de oxigen.
Ozonoterapie – tratament medical cu un amestec de oxigen și ozon.

P

Pacient – bolnav în tratamentul unui medic.
Paliativ – medicament cu eficacitate de moment.
Palpitație – bătaie întețită, mai rapidă a inimii.
Panaceu – medicament considerat remediu universal.
Pancreas – glandă, între ficat și splină, cu secreție externă și hormonală.
Pancreatită – inflamație a pancreasului.
Paralizie – pierdere, totală sau parțială, a mobilității și sensibilității corpului.
Paranoia – boală psihică manifestată prin idei delirante fixe, prin mania persecuției, a grandorii, prin neîncredere, etc.
Paraplegie – paralizie a ambelor picioare.
Pareză – paralizie ușoară.
Pasteurizare – metodă pentru sterilizarea alimentelor prin încălzirea acestora la o temperatură cu puțin sub 100 grade C și menținerea lor la rece.
Paradontoza – proces patologic al paradontiului, constând în retragerea gingiilor.
Patogenie – studiu al mecanismului apariției bolilor.
Patologic – morbid, anormal.
Pectină – fibră solubilă, cu beneficii pentru sănătate, întâlnită în cotorul de măr, cojile de portocale sau în alge, de unde se extrage, fiind folosită și în industria alimentară ca agent de îngroșare.
Pelagra – boală datorată lipsei de vitamine, care se manifestă prin plăgi pe corp, tulburări gastrice și psihice.
Pigment – substanță organică colorată.
Pigmentație – pigmentare.
Pirofobie – teamă patologică de foc.
Piromanie – tendința patologică de a da foc.
Plasma – lichid intercelular în sânge și limfă.
Pleura – membrana seroasă a plămânului.
Pleurezie – inflamație a pleurei (cu lichid).
Plex – rețea din fibre nervoase sau vase de sânge.
Plomba – astupare a unei carii dentare; materialul folosit.
Pneumonie – inflamație a plamânului cauzată de pneumococ.
Poliartrita – inflamație a mai multor articulații.
Policlinica – unitate medicală de consultații și tratament ambulatoriu.
Polip – excrescență cărnoasă pe o mucoasa.
Poțiune – medicament lichid.
Prebiotic – substanță nedigerabilă care ajută la dezvoltarea sănătoasă a florei microbiene din sistemul digestiv; acestea se găsesc în fibrele alimentare provenite din legume, cereale sau fructe.
Preoperatoriu – care precede o operație.
Probiotice – microorganisme care ajută la digestie și sunt prezente în alimente, un exemplu fiind tulpinile de lactobacil adăugate în iaurt.
Profilactic – preventiv.
Profilaxie – ansamblu de măsuri medico-sanitare pentru prevenirea bolilor contagioase.
Prostata – glandă endocrină la baza uretrei.
Proteic – referitor la proteine.
Proteină – substanța organică, cu rol important în celula vie, rezultând prin polimerizarea unui mare număr de aminoacizi.
Proteză – aparat, piesă care înlocuiește un membru sau organ al corpului.
Provitamină – substanță vegetală care, ajungând în organismul uman sau animal prin alimentație, se transformă în vitamină.
Psihofizica – studiul raporturilor dintre fenomenele psihice și fizice.
Psihofiziologie Puseu – acces al unei boli.

R

Rafinare – proces tehnologic prin care se îndepărtează impuritățile din unele substanțe în scopul îmbunătățirii calității lor.
Refrigerare – răcirea unui produs alimentar până aproape de înghețare (între +4 si -2C), pentru a putea păstra produsul în stare naturală un anumit timp .
Rabie – turbare .
Radiografie – fotografiere pe film fotografic, cu ajutorul razelor X, a imaginii unui corp opac .
Radioscopie – examinare pe un ecran fluorescent a unui organ cu ajutorul radiațiilor X .
Radioterapie – tratament cu radiații X .
Radiumterapie – tratament cu radiații de radiu .
Rahitism – boală (la copii) caracterizată prin deformații ale oaselor datorită calcifierii insuficiente .
Ramolisment – ramolire; decrepitudine; senilitate .
Recidivă – reapariție a unei boli .
Reducere a numărului de calorii – formă de cură de slăbire care se caracterizează prin consumarea unui număr mai mic de calorii decat are nevoie organismul pentru menținerea greutății corporale, asigurându-se, în același timp, necesarul de vitamine și minerale .
Reflex – reacție adecvată a organismului față de un excitant, fără intervenția voinței .
Regurgitație – revenirea alimentelor îngerate din stomac sau esofag, fără efort de vărsătură .
Resorbție – dispariție lentă a unui lichid, țesut sau organ prin absorbția lui treptată în țesuturile vecine .
Retina – membrană inferioară a ochiului, pe care se formează imaginea .
Reumatism – boală caracterizată prin dureri în mușchi sau în articulații .
Reumatologie – studiul afecțiunilor reumatice .
Rinalgie – durere de nas .
Rinologie – studiul bolilor nasului .
Rinoplastie – refacere operatorie a unui nas mutilat .
Rinoscopie – examinare a foselor nazale .
Roentgen (röntgen) – unitate de măsură a dozelor de radiație X .

S

Salivație – secreție abundentă de salivă .
Salivă – lichid secretat de glandele salivare.
Sana – lapte fermentat cu aceleași culturi de bacterii lactice ca și laptele bătut, dar cu conținut mai mare de grăsime.
Sangvin – referitor la sânge; prin care circula sângele.
Sanitar – referitor la sănătate.
Saturnism – intoxicație cronică cu plumb.
Sațietate – saturație.
Săruri minerale – elemente chimice care se găsesc în alimente și sunt necesare organismului; exemple: calciu, sodiu, potasiu, fosfor, fier, iod, zinc, cupru.
Scleroza – întărire a unui țesut organic.
Scolioza – deviație laterală a coloanei vertebrale.
Scorbut – boală datorată lipsei de vitamina C, caracterizată prin anemie, căderea dinților, etc.
Semiologie – studiul simptomelor bolilor.
Septicemiev – infecție generalizată a sângelui.
Serologie – studiul serurilor.
Seroterapie – tratament prin seruri.
Simptom – manifestare a unei boli; indiciu.
Simptomatologie – totalitatea simptomelor unei boli.
Sinus – cavitate a unui os cranian.
Sinuzita – inflamație a unui sinus.
Sistola – contracție ritmică a inimii.
Somatologie – studiul anatomic și fiziologic al corpului viețuitoarelor.
Somnifer – (medicament) care provoacă somn; narcotic, soporific.
Spasm – contracție bruscă, involuntară, a unui mușchi.
Spondiloza – afecțiunea reumatică a vertebrelor.
Stenoza – îngustare a unui canal sau orificiu.
Stern – os al pieptului.
Stetoscop – instrument pentru a asculta unele organe interne (inimă, plămânii).
Stres oxidativ – proces de îmbătrânire a organismului la nivel celular și care poate fi încetinit printr-un stil de viața sănătos, bazat, printre altele, pe o alimentație bogată în fructe și legume proaspete, ceaiuri, sau suplimente (vitamina C și E, carotenoide) din surse curate (vezi și antioxidant).
Stomatita – inflamație a mucoasei bucale.
Stomatologie – studiul bolilor cavitații bucale și ale dinților.
Subcutanat – sub piele.
Sudatie – transpirație abundentă, în scop curativ.
Sudoripar – care secretă transpirația.
Supliment nutriționall (alimentar, nutritiv) – aliment care completează dieta zilnică, bogat în nutrienți și comercializat sub formă de capsule, pastile, tablete, pachete cu pulbere, fiole cu lichid, etc.

T

Tableta – preparat farmaceutic în forma de disc mic; comprimat, pastilă, pilulă.
Tahicardie – accelerare a ritmului cardiac.
Telepatie – transmitere a gândurilor la distanță.
Terapeutica – studiul tratamentului bolilor; terapie.
Tiroidă – glandă endocrină, din partea anterioara a laringelui.
Tisular – al țesuturilor.
Tomografie – radiografie ce permite obținerea de imagini dintr-un singur plan de profunzime.
Tonus – contractie ușoară și permanentă a muschilor; energie, vigoare.
Tranchilizant – (medicament) care linistește.
Transă – stare în care se află cel supus hipnozei.
Transfuzie – introducere în venele unui bolnav a unei cantități de sânge sau de plasmă sangvină.
Transplant – țesut, organ transplantat.
Transsudat – lichid eliminat prin transpirație.
Tratament – îngrijire medicală.
Traumatism – ansamblu de tulburări fizice sau psihice provocate de violență exterioară; traumă.
Trauma – traumatism.
Treonina – aminoacid esențial care reglează funcționarea pancreasului endocrin și care se găsește mai ales în lactate, brânzeturi, drojdie.
Triptofan – aminoacid esențial, utilizat de creier pentru producerea serotoninei; se gasește în: brânză de vaci, lapte, carne, pește, curmale uscate, carne de curcan, banane, alune de pădure.
Trombocit – celula sangvină cu rol important în coagularea sângelui.
Tubaj – introducere în stomac sau alt organ cavitar, pe cale bucală, a unui tub de cauciuc în scop explorator ori terapeutic.
Tuberculoza – boalaă infecțioasă, cauzată de bacilul Koch, care afectează diverse organe.
Tumefacție – umflatură provocată de tulburări ale circulației sângelui.
Tumoare – excrescență patologică dintr-un țesut de formație nouă, rezultat printr-o înmulțire anormală a celulelor.
Tuseu – palpare a unui organ.

U

Ulcer – leziune a pielii sau a mucoasei gastrice, care are tendința să se întindă și să supureze.
Ulceratie – formare a unui ulcer; ulcerul însuși.
Unt vegetal – grăsime cu consistență păstoasă, obținută prin presare sau extracție cu solvenți din semințele sau miezul unor fructe (exemple: unt de cocos, unt de cacao, unt de palmier) .
Uree – compus organic, produs de degradare a proteinelor din organism.

V

Vaccin – preparat biologic din viruși atenuați, inoculat în organism în scop preventiv, împotriva bolilor infecțioase.
Varicela – boală infectocontagioasă cu erupție sub formă de bașicuțe.
Vascularizație – totalitatea vaselor sangvine sau limfatice ale unui organ, unei structuri biologice.
Vasoconstricție – strâmtare a vaselor sangvine.
Vasodilatație – dilatare a vaselor sangvine.
Vegan (vegetalian) – persoană care exclude din alimentație toate produsele de provenientă animală, inclusiv produsele lactate și ouăle, fără exceptie (vezi si vegetarian) .
Vegetarian – persoană care exclude din alimentație toate produsele de proveniență animală, dar poate consuma lactate și ouă (vezi și vegan) .
Ventricul – cavitate internă a unui organ (inimă, creier etc.) .
Vermifug – (medicament) care distruge viermii intestinali.
Vertebră – fiecare dintre oasele în forma de inel care constituie coloana vertebrală.
Vezica – organ cavitar în care se acumulează (temporar) un lichid de excretie
Virologie – parte a microbiologiei care studiază virusurile.
Viroza – boală infecțioasă provocată de un virus.
Vitamina – compus organic complex, indispensabil organismului.
Vitamine – care sunt necesari și indispensabili pentru creșterea și funcționarea normală a organismului, cu un rol important în susținerea unei game largi de funcții biologice.
Vitaminizare – îmbogătirea alimentelor cu vitamine.

Vomitiv – medicament care provoacă vomitare.

X

Xantocromie – colorație în galben-verzui a pielii.
Xantom – tumoare benignă galbenă, conținând colesterol.
Xantopsie – tulburare a vederii, care face ca totul să pară galben.
Xerodermie – boala congenitală caracterizată prin uscarea pielii.
Xeroftalmie – opacifiere a corneei, provocată de lipsa vitaminei A.

Z

Zaharină – substanță organică solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, fără valoare nutritivă, întrebuințată ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet.
Zaharisire – îngroșare a dulcețurilor, a mierii din cauza cristalizării zahărului pe care îl conține.
Zaharoză – diglucidă care se găsește în cantități mai mari în sfeclă, porumb, prune, mere, caise, banane și piersici, fiind cea mai comună formă de zahăr utilizată în alimentație.
Zaharuri – clasa de carbohidrați dulci la gust, care pot proveni din diverse plante, fructe, miere, etc.